Folosirea suzetei este un subiect foarte controversat care are implicații pe termen lung în sănătatea copiilor. Un bebeluș hrănit artificial își poate satisface nevoia de supt nenutritiv cu ajutorul acesteia, excluzându-se astfel riscul supraalimentării. Însă la copii alăptați lucrurile stau cu totul diferit, suzeta interferează cu un supt corect, iar consecințele negative ale utilizării acesteia sunt numeroase.
Organizația Mondială a Sănătății a elaborat în 1989 un ghid cu informații importante despre succesul în alăptare. Ghidul recomandă să nu oferim suzete sau tetine de silicon unui copil alăptat, indiferent de vârstă, iar formularea nu lasă loc niciunei intepretări.
Există numeroase studii despre impactul negativ al suzetei la copii alăptați. O metaanaliză de studii realizate între anii 1980 și 2006 au demonstrat faptul că suzeta este asociată cu o durată mai scurtă a alăptării, iar Kronborg și Vaeth în 2009 au ajuns la aceeași concluzie privind scurtarea timpului de supt.
Suzetele nu oferă niciun beneficiu nutrițional copilui. Aceștia consumă energie cu un supt nenutritiv și în unele situații consecința este scăderea în greutate. Studiile au arătat că utilizarea suzetei duce la o scădere a timpului petrecut la sân și la un număr mai mic de supturi pe zi. În medie un sugar are opt supturi pe parcursul a douăzeci și patru de ore, iar folosirea suzetei înlătură nevoia unuia, astfel copilul nu se hrănește suficient, sărind o masă.
Mama trebuie să fie atentă ca timpul petrecut de copil folosind suzeta să nu compromită timpul pentru sân. Suzeta oferită în exces scade stimularea sânului diminuând producția de lapte. Un bebeluș care utilizează suzeta des poate să aibă o greutate scăzută din pricina timpului insuficient petrecut la sân. În același timp, acest fapt are drept consecință și golirea însuficientă a sânilor care duce la angorjarea lor și chiar la mastită. Cercetările indică creșterea incidenței candidozelor bucale și ale sânului și înfecții ale urechilor la copii care primesc suzetă. Academia Americană a Medicilor de Familie recomandă excluderea suzetelor între vârsta de șase luni și un an pentru a se preveni otita medie la bebeluși.
Alăptatul stimulează corect din punct de vedere fiziologic musculatura și componentele scheletice ale complexului orofacial al copilului, contribuind la dezvoltarea firească a structurilor anatomice. Un studiu realizat în anii 30 a evaluat dinții, conturul feței și forma gurii a mii de oameni din perioada non-industrializată și cranii din siturile arheologice. Aproape toate dintre acestea aveau ocluzii și arcade dentare perfecte și demineralizări minore. Aceste popoare, care nu aveau la dispoziție lapte praf, biberoane sau suzete, au dezvoltat structuri orofaciale fiziologice aproape perfecte.
Utilizarea suzetei are consecințe dramatice, la care părinții rar se gândesc, în absența preocupării explicite privind acest fapt. Folosirea acesteia duce la un supt dificil sau mult mai slab. Un supt slăbit, mai departe duce la reducerea puterii mușchiului maseter și crește puterea mușchilor orbicularis oris. Astfel mușchii faciali se dezvoltă exact opus față de cum ar fi fost firesc. Pe de altă parte, alăptarea implică toți mușchii gurii și ai maxilarului, de aceea este implicată toată musculatura periorală și are loc o dezvoltare corespunzătoare. Și înghițirea poate fi afectată, poziția nefirească a limbii este principala cauză a malocluziei și poate să continue până la vârsta adultă, împingând dinții în poziții nefirești. Atât biberonul, cât și suzeta cresc riscul pentru o mușcătură greșită.
Studii observaționale au arătat o legătură între uzul suzetei și înțărcarea timpurie. Cunoștințele insuficiente ale principiilor alăptării, împreună cu tehnici greșite și identificarea tardivă a posibilelor probleme în alăptare, conduc părinții la oferirea unei suzete copilului. Nu se recomandă introducerea în prima lună de viață a suzetei până când alăptarea nu este realizată cu succes.
Suzeta nu trebuie să înlocuiască niciodată suptul, interacțiunea sau relația piele-la-piele între mamă și copil. Ar trebui folosită doar după ce nevoia copilului pentru hrană, contact uman și confort a fost indeplinită și doar pentru copii hrăniți artificial.
Mult mai important este ca părinții să ia decizii informate. Aceștia trebuie să beneficieze de resursele și de suportul necesar pentru ca alăptarea să se inițieze și să se desfășoare cu succes. Mama trebuie să înțeleagă importanța alăptării la cerere, cu frecvența cu care bebelușul are nevoie, ceea ce reglează lactația și asigură reușita pe termen lung. Alăparea la program nu este corectă. Introducerea unei suzete amână nevoia copilului de lapte matern, îi dă o falsă impresie de sațietate și astfel nu primește aportul caloric necesar pentru a se dezvolta suficient.
Practic, de ce să NU oferi suzetă copilului tău? Pentru că îți sabotezi singură alăptarea. Lăsând la o parte consecințele pe termen lung, problemele apar încă de la început și pe nesimțite; alăptarea începe să devină dificilă și neplăcută, apare confuzia sân-tetină, bebelușul nu se mai atașează corect, nu se mai alimentează suficient, mama face ragade și infecții ale sânului, copilul dezvoltă afte care îl dor, devine agitat și plânge. Astfel că, absența totală a suzetei în viața unui sugar este una dintre cheile alăptării de succes… și una din cele mai bune decizii pe care le poți lua!
Te invit să urmărești paginile de facebook La pieptul mamei și Adina Popov IBCLC și să intri pe grupul de sprijin în alăptare La pieptul mamei.
Bibliografie
Hetzel Campbell S., Lauwers J., Mannel R., Spencer B – Core Curriculum for Interdisciplinary Lactation Care
Lauwers J., Swisher A. – Counseling the Nursing Mother: A Lactation Consultant’s Guide
Lawrence MD, R. A, Lawrence MD, R. M. – Breastfeeding: A Guide for the Medical Profession 8th Edition
Riordan J. – Breastfeeding and Human Lactation
