Al patrulea trimestru, exterogestația sau bebelușul fericit în brațele mamei

Alaptare, la pieptul mamei
La pieptul mamei e iubire!

Nou-născutul este o ființă mică ce se naște cu nevoi, responsabilitatea părinților fiind să le înțeleagă și răbdător, să le împlinească. Femeia devine mamă, iar bebelușul își începe dezvoltarea în același timp. Creierul mamei se conectează cu creierul copilului, mintea mamei se conectează cu mintea copilui în primele ore de viață prin contactul piele-pe-piele și astfel începe etapa inteligenței emoționale și sociale, care înflorește treptat. Acest tip de contact are legătură cu acea parte a creierului responsabilă cu atașamentul. În absența contactului fizic cele două tipuri de inteligență nu au ocazia să se dezvolte. Doar prin aceasta uniune a mamei cu bebelușul el începe să crească emoțional, să învețe să iubească, abilitate ce se bazează pe încrederea reciprocă care se clădește între cei doi. Copilul începe să aibă încredere, sprijinindu-se pe această legătură. Primele ore, primele zile sunt cruciale pentru dezvoltarea atașamentului unui om. Tot ce va fi construit apoi, toată traiectoria copilului și apoi a adultului are nevoie de această fundație solidă și sănătoasă pentru ca parcursul să fie cel mai bun cu putință.

Studiile au arătat că, mai ales în perioada de început, copiii care sunt ținuți în brațe plâng mai puțin și dorm mai bine, sunt mai calmi și își dezvoltă atașamentul mai repede. Beneficiile sunt de ambele părți, mama are un nivel de stres redus, astfel sunt mai puțin șanse să apară depresia post-natală, are posibilitatea să fie mai receptivă la nevoile bebelușului și să i le satisfacă corespunzător. Corpul mamei secretă oxitocină, numită și hormonul fericirii, care o ajută și pe aceasta să doarmă și să se relaxeze mai bine. Atât mama, cât și bebelușul vor fi fericiți și se vor bucura de noul început al vieții lor împreună.

Știați că sarcina are de fapt patru trimestre, și nu trei? Așadar, în primele trei copilul crește și se dezvoltă în burtica mamei, iar în cel de-al patrulea la pieptul ei. Primele trei luni, începând cu momentul în care un copil se naște sunt considerate al patrulea trimestru, astfel că el este „un fetus în afara uterului‟. Aceasta este o perioadă de tranziție de la mediul perfect în care s-au dezvoltat către lumea exterioară, complet diferită de ceea ce cunoscuseră până atunci.

Exterogestația se referă la sarcina în afara uterului, despre care se crede chiar că trece de al patrulea trimestru, unii cercetători considerând că se încheie o dată cu luna a noua, iar alții merg chiar până la vârsta de optsprezece luni. Felul în care este tratată această perioadă are efecte atât în dezvoltarea mentală a copiilor, cât și în cea fizică. 

În absența unei informări atente și minuțioase mamele nu judecă acest timp în concordanță cu importanța lui, mai ales că societatea zilelor noastre le îndepărtează de la ceea ce ar fi drept și firesc pentru copil și oferă o imagine distorsionată asupra post-partumului. Mamele nu înțeleg ce se întamplă, dacă nu sunt informate corect și pornesc cu stângul în viață alături de copil. Normalitatea zilelor noastre nu mai corespunde cu firescul lucrurilor. 

Sănătatea mentală a mamei este foarte importantă pentru aceasta, încrederea în sine și în propriile instincte permițând mamei să facă apel la instincte și să acționeze corect în beneficiul copilului. Este o practică comună ca mama să fie neglijată din momentul în care dă naștere, toată atenția concentrându-se asupra copilului, dar acesta este un moment crucial în viața unei femei, în care ea are nevoie de tot sprijinul și susținerea celor din jur. 

Se zice că este nevoie de un trib ca să crești un copil. Mamele care aparțin unei comunități primesc sprijin în treburile casnice. Sunt ajutate la curățenie, la spălat și la gătit, tocmai ca ele să se îngrijească de bebeluș așa cum este firesc. Să îl țină în brațe, să îl alăpteze, să creeze acea conexiune unică pe care se pune fundamentul unei vieți sănătoase. În societatea noastră mamele au un anturaj ce proiectează așteptări nerealiste, ele descoperă că nu își pot relua viața așa cum au lăsat-o înainte să aducă pe lume bebelușul, iar cei din jur nu prezintă fidel experiența proprie a nașterii, ne-existând ocazia de reglare a așteptărilor. Nașterea unui copil redefinește prioritățile mamei, realitatea ei se schimbă și este foarte normal și firesc să fie astfel. 

Bebelușii se nasc la 9 luni de sarcină din pricina capului mare și creșterii rapide a creierului care are loc în ultimele luni în uter. Față de restul mamiferelor, oamenii se nasc cu sistemele incomplet dezvoltate și dependenți cu totul, astfel că aceste procese ajung să fie finalizate în afara uterului. Chiar dacă bebelușul nu este maturizat complet, el vine pe lume, căci altfel ar fi prea mare ca să treacă prin canalul de naștere și ar genera un pericol atât pentru el, cât și pentru mamă, întreaga specie umană fiind pusă în acest scenariu în pericol. Compromisul făcut de natură este supraviețuirea speciei în detrimentul nașterii la momentul „oportun”. 

Sarcina în uter satisface automat nevoile copilului de protecție, de hrană, de stimulare și de termoreglare. Toate aceste nevoi, specifice mediului intrauterin, trebuiesc adresate de către mamă în momentul nașterii și pentru următoarele luni. Acest lucru este deosebit de important pentru sănătatea fizică, emoțională și psihologică a copiilor. Mama trebuie să empatizeze cu bebelușul, el nu își poate face cunoscute nevoile, iar ea trebuie să i le îndeplinească observându-l, acceptându-i și înțelegându-i plânsul, singura modalitate de exprimare a nou-născutului. 

Natura a făcut ca nou-născuții să fie purtați de mamele lor și în multe părți ale lumii încă se practică acest lucru. Însă progresul și evoluția au deviat de la sensul firesc al lucrurilor și au transformat obiceiurile. Mamele sunt încurajate să își lase copii singuri în pătuțuri, în leagăne sau balansoare, atât ziua, cât și noaptea. Li se spune să nu îi învețe în brațe, să îi lasă să plângă până se obișnuiesc să doarmă singuri, să nu cedeze în fața lor. Aceste abordări sunt crude și pot avea efecte dăunătoare asupra dezvoltării copiilor, care înțeleg că nu le sunt observate și satisfăcute nevoile primare. Un copil care adoarme plângând nu o face pentru că „îi trece”. Relația simbiotică între mamă și copil dispare astfel, mama și copilul sunt construiți ca o unitate, iar când copilul se naște are așteptarea acestei unități cu cea care i-a dat viață, în absența ei se produce o traumă. Copilul neajutorat nu se simte în siguranță în niciun alt loc, decât la pieptul mamei. 

Copiii nu se nasc mai dezvoltați decât puii de cangur, dar comparativ cu aceștia, nu stau într-un marsupiu până când devin suficient de maturi pentru a se descurca în lumea exterioară, pentru că mama nu este dotată cu unul. De aceea oamenii au fost nevoiți să găsească alternative pentru a oferi copiilor aceleași condiții de siguranță și protecție precum oferă marsupiul cangurului, astfel a început purtarea bebelușilor. Ținutul lor într-un sistem de purtare de tip wrap sau sling întărește legătura dintre mamă și copil și pune bazele pentru dezvoltarea ei ulterioară. Bebelușii purtați sunt ținuți strâns aproape de corpul mamei, simulând presiunea și protecția uterului. Copilul se mișcă în ritmul mamei, este legănat și hrănit, astfel i se reglează temperatura, dar are și parte de stimulare senzorială, însă una blândă, adecvată momentului respectiv. De asemenea, el este conectat la bătăile inimii mamei, fiind atât de aproape de ea, lucru care are efect de liniștire și relaxare. 

În primele luni copilul nu simte că este diferențiat de mama sa, el se consideră aceeași entitate cu ea. Jean Leidloff în cartea sa Conceptul Continuum sau Cum permitem naturii umane să funcționeze pune mare preț pe dezvoltarea copilului în prima perioadă, numită ”în-brațe”. Ea vorbește despre nevoia disperată a copilului de a fi la pieptul mamei sale, iar absența acestui continuum este sursa problemelor copilului mai mare și mai apoi a adultului. „De la naştere, bebeluşii continuum sunt purtaţi peste tot. Înainte să le cadă ombilicul, viaţa lor este deja plină de acţiune. Doarme aproape tot timpul, dar chiar şi când doarme el se obişnuieşte cu vocile oamenilor săi, cu sunetele activităţilor lor, cu lovituri, sărituri şi mişcări nesemnalizate, cu opriri neanunţate, cu ridicări şi presiuni pe diferite părţi ale corpului lor când purtătoarea lui îl mută să-i fie potrivit muncii ei sau să-i fie confortabil, cu ritmurile zilei şi nopţii, cu schimbările texturii şi temperaturii pielii şi cu sentimentul de siguranţă, de bine de a fi ţinut de un corp viu”, observa autoarea.

Astfel că, încă de la începuturile lumii mamele au tratat nou-născuții pe baza instinctelor lor materne, i-au ținut încontinuu aproape de ele, i-au alăptat și le-au fost suport permanent până ce aceștia s-au dezvoltat și au ajuns la un stadiu de maturitate suficient ca să își înceapă călătoria spre independență. Mamele au știut că în momentul în care vor da naștere bebelușii lor vor fi purtați în brațe, iar bebelușii s-au născut cu această așteptare. Gestația exterioară a fost cel mai firesc lucru, și doar înțelegând-o nou-născutului i se răspunde cel mai bine la nevoi. Societatea contemporană a distorsionat realitatea, dar instinctele există, iar mamele care fac apel la ele cresc oameni sănătoși fizic și mental. 

Copilul tău se naște și știe ce are nevoie! Tu alegi în conformitate cu nevoile lui? Care este prioritatea ta? Analizează dacă lucrurile pe care tu vrei să le faci sunt aceleași cu nevoile bebelușului și redefinește-ți realitatea și prioritățile. Ai in vedere că unui nou-născut îi este bine doar în brațele mamei lui și organizează-ți viața pornind de la această idee colosală!

Adeseori când copilul are nevoia de a sta numai în brațe, părinții copiilor alăptați se întreabă dacă acesta primește suficientă hrană. Această grijă apare din cauza neîncrederii sădite de-a lungul timpului despre laptele matern. De fapt, și copiii hrăniți artificial au nevoie de a fi ținuți la pieptul mamei, doar acolo se liniștesc, dar în cazul lor, transferul de lapte nu mai poate reprezenta o necunoscută. Dacă ești în situația în care nu știi când copilul tău se satură citește articolul Cum îți dai seamă dacă bebelușul primește suficient lapte.

Oricând întâmpini dificultăți în alăptare mă poți suna pentru a programa o consultație în alăptare

Te invit să urmărești paginile de facebook La pieptul mamei și Adina Popov IBCLC și să intri pe grupul de sprijin în alăptare La pieptul mamei pentru informații la zi, din domeniul medical despre alăptare și … mai mult.

CONTACTEAZĂ-NE! SUNTEM ALĂTURI DE TINE!

Sfaturi importante despre alăptare, diversificare sau autodiversificare, înțărcare, somnul copilului alăptat și creșterea cu blândețe a copiilor gasesti si pe paginile Facebook La Pieptul Mamei și Adina Popov IBCLC sau in Grupul FB La Pieptul Mamei - sprijin în alăptare și creșterea copiilor.

Dacă întâlnești dificultăți în alăptare și ai nevoie de ajutor rapid, îți recomand să ne contactezi direct!

Reducere 20% la toate cursurile online până pe 7 mai


This will close in 20 seconds

Call Now Button